Tinerețe

Am auzit întâmplător o discuție între doi tineri. Despre admirație, curaj, dragoste, emoție, teamă și ‘nesăbuință’. Fiecare vorbea despre altcineva. Și m-am gândit că uneori frica, teama de penibil ne împiedică să facem ceea ce ne dictează inima. Uităm de sufletul nostru atât de des… ne e rușine să spunem simplu: „te-am sunat pentru că am vrut (sau aveam nevoie) să te aud, fiindcă mi-e dor de tine – atât”. […] În schimb ți-am dat like la o postare, sperând că așa te prinzi că mă gândesc la tine.

Eh, sunt adolescenți, nu? Le trece repede. Mâine vor fi uitat deja emoția, momentul. Hm, de câte ori n-ați renunțat (și n-am renuntat și noi) la inimă de teamă de penibil?

11 gânduri despre „Tinerețe

  1. Eu sunt intr-o perioada in care sfidez penibilul si imi port inima pe maneca, cum se zice in engleza 🙂 Nu stiu daca o sa raman asa sau e doar o vreme, dar reactiile oamenilor se impart in doua categorii: ori se bucura de deschiderea mea, ori ii deranjeaza si incearca sa ma faca sa mai tac, sa ma mai inchid putin. Dar eu zic ca am fost inchisa destul de necazuri si de altele, acum chiar daca mai sar uneori calul, redevin eu, cea care am fost dintotdeauna, sufletul pretrecerii :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. Când îti cunosti originea reala si identitatea,
    când te comporti un pic altfel decât majoritatea,
    esti pus la zid, etichetat si judecat…inadaptabil,
    dorind sa fii un oarecare „Je”,comunicând amabil.
    Weekend binecuvântat, draga Oana !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s