Ca și cum

A trecut mult timp de când mi-am încercat pentru prima dată litera și cuvântul pe platforma wordpress, cu nuanțe și denumiri diferite în timp, dar toate din suflet. Mâine-poimâine se vor aduna 13 (ori 14?!) ani…mulți, puțini, toți au purtat în ei lecții – de viață, de dialog, de prietenie, de uimire, de drag. Le mulțumesc colegilor de cuvânt pentru toate cele frumoase împărtășite!

În aceiași ani s-au adunat și neînțelegeri, tristeți ori regrete. Scriam cândva, tot într-o zi de 7 ianuarie, despre sărbători, semnificații, trăiri. Despre viețile noastre, în general. Suntem trecători, tot mai grăbiți pe drumul vieții, adesea nepăsători și superficiali, neatenți. Ce ne mână în luptă de suntem tot mai dezbinați? Scriu azi, ca și atunci, cu mulți ani în urmă: cine mai strigă azi în pustie așa încât să (ne) și auzim…? E ca și cum am fi laolaltă, căutând ceva (nu-știm-ce) în deșert și totuși separați. Uneori chiar și de propria noastră ființă.

De-am putea anul acesta să ne dorim și să înfăptuim regăsiri…