Peren

Mă întreabă colegii câți ani de….împlinim. Ei știu că am (și port cu mine) memoria cifrelor, a numerelor. Mă gândesc că și acesta e, de fapt, un defect sau oricum ceva nelalocul lui. La ce bun să ții minte cu exactitate câți ani, câte luni, zile, ore, minute etc, dacă miezul lor l-ai pierdut/rătăcit cumva pe drum? Din neglijență, întâmplare, uitare, firesc.

Nostalgii perene. După toamne însănătoșite.

2 gânduri despre „Peren

  1. Personal, nu socotesc timpul în ani, luni, saptamâni, ore, minute si secunde, nici dupa calendare pe rit vechi sau nou, de oameni imperfecti facute, ci dupa anotimpuri, vremuri sau sezoane, traite-n Adevar si-n libertate, indiferent daca ‘afara’ este frig, în ‘casa’ totdeauna este cald si focul încontinuu arde. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s