Sâmbure

(într-o dimineață…)

Cineva a dăruit un mic sâmbure de bine unui om mai în vârstă…ne putea fi tată, bunic, unchi. Prea puțin pentru ceea ce merita, fie și pentru anii mulți și anevoioși adunați în cutele frunții. Bărbatul nu și-a putut stăpâni lacrimile, cumva i se părea nefiresc, aproape ciudat să fie tratat cu blândețe și generozitate de un străin, fără explicații și mai ales fără motiv.

Când cineva face un bine părintelui tău, iar tu afli despre asta, întoarce acel bine omului care-ți iese ție în cale. Nu drept compensație, ci pentru a-ți (re)aminti că niciodată, nicicum, n-am fost și nu suntem singuri pe pământ.

Azi mi-a fost dor de copilărie. Și de bucuria sclipitoare ascunsă în ochii ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s