Ocrotiri

E zi de sărbătoare. Poate așa ar trebui să fie orice zi. Prilej de a te adânci în tine, în Divin, în sufletul care-ți stă alături. Ocazie să faci un bine, să spui o vorbă bună. Să nu faci rău, să nu-l gândești, să nu-l rostești. Ar fi minunea fiecărei zile – chiar EA prilej de sărbătoare.

Să te simți ocrotit – de părinți, de bunici, de prieteni, de sfinți, de Dumnezeu – ține de intimitate, de persoană. Ocrotirea vine tocmai din ceea ce adăpostești în suflet (ori inimă). Rațiunea vine cumva, temeinic și hotărât, să armonizeze. Pentru că…dacă armonie nu e, nimic nu e.