Supapă

Lumea e „gri” și pentru că nu mai ai tu dispoziția/abilitatea/încrederea de a o vedea altfel. Precum se adună ciorile, prevestind – iminent – zăpada, așa se adună gândurile care te-mpiedică să vezi frumosul din om. Necazul, pierderea, durerea și boala – mai toate recente – te-au făcut, credeai tu, imun la vicisitudinile vieții. De fapt, te-ai trezit plin de răni, șubrezit de atâtea poveri, în căutarea unui sens. Ori a unei supape. Cuvintele au fost dintotdeauna aliați în feluritele lupte pe care le-ai dat. Știu, uneori ți-au fost și potrivnice. La un moment dat cuvintele au tăcut, sperai tu, pentru a face loc liniștii, vindecării, revenirii la sentimente mai bune, mai calde.

Cine știe, poate și tăcerea a fost o supapă. Așa cum sunt acum cuvintele. Desprinse din gânduri nerostite ori adăpostite în cotloanele inimii. E fără leac – această dependență, periodică, de cuvânt. Și de fapt, în condițiile și vremurile de astăzi, de afară, cine și de ce și-ar mai dori să se vindece de cuvânt?

9 gânduri despre „Supapă

  1. Oricum, este o certitudine absoluta, ca… „La început era Cuvăntul…” si ca „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”
    O zi buna…miniaturile !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s