Loc

Pleci de undeva, iar când revii toate ți se par străine. Sau ești tu cel străin… E ca atunci când lipsești mult dintr-o casă, iar la reîntoarcerea acolo pare că totul e prăfuit, stătut, apăsător. Ți-e dor de prospețime, de senzația vieții. Târziu realizezi că lumea…casa…au evoluat. S-au transformat, schimbat, adaptat. Cel prăfuit ești…tu.

Acest „tu” de prin(tre) rânduri e…de fapt…un „eu” întors pe dos. Puțin-credincioșii s-au prins deja de acest lucru.

Maree

Toate-ți sunt precum le arată oglinda din suflet. Toamna e neschimbată. Doar tu o vezi și o cuprinzi cu alți ochi. Vremea poveștilor s-a scurs. A rămas numai timpul mareelor, un timp pe care nu l-ai înțeles niciodată. Ai lipsit de la ora-n care s-au predat înțelesurile. Sau de la veacul ghemuit în acea oră.